UN DOCUMENT CU PRIVIRE LA INCURSIUNEA TĂTARILOR ÎN MOLDOVA LA MIJLOCUL SEC. AL 18-LEA

Incursiunile tătarilor în orașele și satele din Moldova erau făcute cu scopul de pradă și înrobire a populației, în unele cazuri fiind chemați de aliații lor, turcii. Astfel, în anul 1711, după înfrîngerea lui Vodă Cantemir la Stănilești (Huși), turcii și tătarii pradă și ard orașele și satele din Moldova de jos. De asemenea, în vara anului 1737, în timpul războiului ruso-austro-turc (1736-1739), tătarii pradă și pustiesc din nou Moldova de jos, încît cronicarul Ion Neculce, care era contemporan cu evenimentele, arată, că ”bieții oameni rămăsese numai cu sufletele”.

În septembrie 1758, în timpul domniei lui Scarlat Ghica, populația din Moldova de jos suferă cea mai cumplită invazie a tătarilor din sec. al 18-lea. Orașele Bîrlad și Focșani și satele dintre Prut și Siret au fost pustiite și arse în întregime. Mii de locuitori au fost luați în robie de tătari.

Pagubele provocate de tătari au fost atît de mari încît unii călători străini ca Daponte, care era în Moldova în timpul evenimentelor și Boskovic, care a trecut după cîțiva ani prin Moldova, le-au descris în lucrările lor.

În colecția de documente a Muzeului ”V. Pîrvan” de la Bîrlad se găsește un document semnat de înaltul cler și boierii din Moldova, adresat hanilor tătari din hanatele Bugeac și Nogai, în care sînt descrise jafurile și nelegiuirile tătarilor în incursiunea lor în Moldova de jos.

Documentul emis pe hîrtie, în chirilică, starea de conservare bună, cu dimensiunile: 72,5/46,5 cm, are următorul conținut:

”Noi robii măriilor voastre sultani, ce vă aflați la parte (poarta) Bucegului și asupra Nohailor, mitropolitul țării, episcopii, egumenii, boieri, caimacani, și alți boieri, și toți locuitorii din raiaua Moldovei, prin acest al nostru arzu magzar, cu acela de robi îndrăznire arătăm mare și multă jalbă a noastră, către pre înălțate și luminate picioarele măriilor voastre, că nu știm din ce pricină este că videm că toți săraci din raiaua Moldovei să pradă de tot să jăcuiescu, să-l omoară și să robescu, și să ardu cu focul fînațele și ariile cu pîne, și casele pe la tîrguri și pe la sate de către tătari Nohai și Bugegi, și toată raiaua s-au risipit și s-au bejenit prin păduri și aiure, unde nici acolo nu pot să se mistuiască, și nu numai că-i pradă de bucate și de altele ce au pe afară, ci necontenit și acolo prin pădure năvălind tătarii cu armele lor, mulțime de oameni din săraca raia, au omorît, și pe cîți prinde vii îi robescu și-și fac batjocoră de femeile și fetele oamenilor, și alte multe nevoi și supărări ce se face întru această ună dată, nu s-au făcut în sărăcile raiale aceștile de cînd sîntu și pînă acmu (acu), că mai la toate ținuturile n-au rămas nici un fel de dobitoc neluat, pînile cele strînsă pe la arii le ardu, cele ce au rămas nesăcerate să prăpădescu pe pămînt, și mulți din locuitorii ținuturilor de sus de spaimă și groază aceasta s-au dus printraltele țări, lăsîndu-și toate ale lor la peire numai să scape cu sufletele de urgia aceasta pentru care și noi cu toții ne aflăm la mare întristăciune și ne mirăm ce va să fie această urgie și mare pradă asupra noastră și asupra săracilor din raia, că noi purure am fost și sîntem supuși spre toate poruncile împărăției și haini nu sîntem cum și către măriile voastre nici cu un chip de împotrivire n-am stătut, nici cu vre-o greșeală nu ne știm vinovați, și după dreptatea noastră avînd toată supunere ca niște robi către măriile voastre, am așteptat și așteptăm apărare și sprijineală, fiindcă de multe ori raiaua Moldovei, au avut în trecutele vremi multă folosință și sprijineală de către prea înălțații hani și sultani, ca de niște vechi împărați ai noștri, și păzitori de dreptatea lui Dumnezeu, domniilor sale, că toată hrana și bucatele lor, și pîră (pînă) astăzi sînt în pămîntul Moldovii, și nimeni oricît de puțin nu s-au supărat peste dreptate. Pentru aceasta cu plecăciune, pînă la pămîntu, și cu fierbinți lacrimi ne rugăm măriilor voastre, să socotiți dreptate lui Dumnezeu că nu sîntem cu nimica vinovați, nici sîntem haini împărăției sau măriilor voastre, și să fie mila măriilor voastre, să porunciți să se oprească prada să se ridice tătarul deasupra săracilor raialei, că n-are margini răutatea aceasta ce sau făcut în ticăloasa țară, iară de sîntem greșiți și vinovați cu ceva iarăși, ne rugăm măriilor voastre, să fiți milostivi ca niște stăpîni și să ne arătați ce este greșeala noastră că noi nu știm. Am trimis și un boier anume Vasile Stolnic, feciorul lui Negel, cu carile am și scris măriilor voastre, și de la atîtea zile nimica nu știm, nici vre-un răspuns nu am luat, și cum va fi mila măriilor voastre.

Iacov (de Putna) – mitropolit Eonikie (Ioanikie) – episcop Romanului Dositeu (Dosoftei) – episcop Rădăuțului Enokentii (Inokentii) – episcop Hușului Galata – egumen Gole (Golla) – egumen Mparnovsku (Barnovski) – egumen Gaghlos Paraskiv – egumen Treserarhis (Trei Ierarhi) – egumen Gdancov – egumen Răducan – logofăt Ion Bogdan – logofăt Constantin Balș – vornic Manolache Costache – vistiernic Vasile Roset – vornic Dumitrașcu Paladi – vistiernic Ion Palade – vistiernic Jilgău Catar – postelnic Ștefan Rosett – vistiernic Ilie Costache – paharnic Vasile Buhăescu – paharnic Ionuț Calmaș – medelnicar Constantin Cog(ălniceanu) – medelniciar Ștefan Hermezău – jitniciar Ștefan Boț – jitniciar Constantin Mogîlde – șetrar Mihalache Cheșco – medelniciar Ștefan Izmază – medelnicar Vasile Abază – vel-căpitan Vasilache Cozma – vel-căpitan Anastase – pomojnic Polihron – pomojnic Chiriac – căpitan Huzun Gheorghe – căpitan Toader – căpitan Anastase – căpitan Ioniț – căpitan Enachie He – căpitan Dumitru – căpitan Gheorghe – căpitan Neculai – căpitan

Și alți lăcuitori toci săraci a raialei Moldovei”. (Urmează cincispezece semnături prin punere de deget).

Sursa: Memoria Antiquitatis (Acta Musei Petrodavensis) – Revista Muzeului Arheologic Piatra Neamț, Nr. I, 1969, p. 375.